Componenta software a unui calculator este formata din programele destinate să
asigure conducerea şi controlul procesului de prelucrare precum şi efectuarea unor lucrări curente.
Program – o colecţie organizată de comenzi şi operaţii care se dau calculatorului.
Aceste comenzi se numesc instrucţiuni.
Software-ul are trei categorii mari de programe:
Firmware – instrucţiunile ce intră în contact direct cu componenta fizică a
calculatorului (microinstrucţiunile microprocesorului şi BIOS-ul – Basic Input/Output
System);
Sistemul de operare – ansamblul de programe ce coordonează toate activităţile
sistemului de calcul;
Programele de aplicaţie – totalitatea programelor destinate rezolvării unor
probleme specifice.
Concepte de baza şi caracteristici ale S.O.
Sistemul de operare este un pachet de programe care asigură gestionarea eficientă
a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul precum şi o interfaţă între utilizator şi
calculator.
Componentele unui sistem de operare sunt:
- Nucleul (Kernel) – conţine programele necesare pentru gestionarea resurselor
calculatorului şi pentru controlarea activităţii echipamentelor şi programelor;
- Interfaţa (Shell) – defineşte modul în care utilizatorul interacţionează cu S.O.
Funcţiile unui sistem de operare sunt:
- Să asigure comunicarea între utilizator şi S.O.;
- Să asigure controlul execuţiei programelor;
- Să asigure alocarea eficientă a resurselor fizice ale sistemului;
- Să faciliteze utilizatorilor dezvoltarea de noi aplicaţii;
- Să faciliteze gestionarea eficientă a datelor;
- Să asigure securitatea sistemului.
Clasificarea S.O. se poate face după mai multe criterii:
În funcţie de numărul de utilizatori la un moment dat:
- Monoutilizator (monouser);
- Multiutilizator (multiuser).
În funcţie de numărul de programe ce pot fi prezente simultan în memoria calculatorului:
- Monoprogram (monotasking) – MS-DOS;
- Multiprogram (multitasking) – Windows.
