La jumătatea anului 2014, existau în România peste 14,4 milioane de conexiuni mobile active de acces la internet. Dintre acestea, peste 8,5 milioane foloseau tehnologia 3G/3G+, iar 253.000 tehnologie 4G, potrivit celui mai recent raport ANCOM, arbitrul pieţei telecom din România.
Când vine vorba de accesul la internetul mobil, dispozitivul preferat al românilor este smartphone-ul/telefonul mobil (89%). Procentul nu suprinde dacă ţinem cont de faptul că, potrivit unui reprezentant al Samsung România, anul trecut s-au vândut în ţara noastră 2,5-2,7 milioane de smartphone-uri.
oi sunt sistemul de operare şi dimensiunea (şi rezoluţia) ecranului. Potrivit OpenSignal.com, o platformă care analizează reţelele de telefonie mobilă din întreaga lume, fiecare inch pătrat în plus la ecranul unui smartphone înseamnă, în medie, un consum de date cu 75 MB mai mare în fiecare lună, într-o reţea de telefonie mobilă. În Wi-Fi, consumul mediu lunar este mai mare cu 288 MB.
Iată un exemplu practic oferit de OpenSignal: un Samsung Galaxy S3 cu ecran cu diagonala de 4,7 inci (rezoluţie de 720 x 1.280 pixeli) consumă în fiecare lună un volum mediu de date dublu faţă de un Samsung Galaxy Ace cu diagonală de 3,5 inci (320 x 480 pixeli). Explicaţia este simplă: pe un ecran mai mare sunt afişate mai multe informaţii, iar utilizatorii încarcă de multe ori site-urile desktop şi nu versiunile lor mobile.
n ceea ce priveşte sistemele de operare mobile, Android este cunoscut ca fiind cel mai mare consumator de date. Multe procese rulează în fundal la platforma dezvoltată de Google fără ca utilizatorii să ştie. De aceea este recomandat ca cei care au un plan de date redus să ia în considerare Windows Phone.
Clasamentul sistemelor de operare importante în funcţie de consumul de date, potrivit unui raport publicat de Ericsson în 2014:
1. Windows Phone, dezvoltat de Microsoft (consum mediu lunar de 1,4 GB)
2. iOS, dezvoltat de Apple (1,7 GB)
3. Android, dezvoltat de Google (2,2 GB)
Performanţele reţelelor de telefonie mobilă din România şi acoperirea acestora
Reţeaua 4G a Vodafone acoperă 100% din populaţia unui număr total de 19 oraşe mari ale ţării, cu viteze de până la 150 Mbps: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Galaţi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara, Tîrgu Mureş şi Bucureşti.
La Telekom, acoperirea 4G este disponibilă în 98% din teritoriul Municipiului Bucureşti şi în oraşele Bacău, Baia Mare, Boldeşti-Scăieni, Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Bragadiru, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Dej, Focşani, Galaţi, Huşi, Iaşi, Jilava, Medgidia, Năvodari, Otopeni, Piatra Neamţ, Ploieşti, Râmnicu Sărat, Roman, Satu Mare, Suceava, Tecuci, Timişoara, Voluntari şi Valea Prahovei (staţiunile turistice Sinaia, Buşteni şi Predeal).
Orange a extins reţeaua 4G în peste 1.000 de localităţi din România, 90 dintre ele fiind oraşe, peste 73% din populaţia urbană. Practic, acoperirea 4G a Orange România este extinsă la toate municipiile reşedinţă de judeţ din România, dar şi la o bună parte dintre oraşele adiacente şi la staţiunile montane de pe Valea Prahovei.
După cum se vede, toţi marii operatori de telefonie mobilă din România oferă viteze 4G (cu viteze de descărcare de până la 150 Mbps) în reţelele proprii în anumite zone din ţară, iar Orange oferă 4G+ (maxim 300 Mbps) în şase oraşe: Braşov, Bucureşti, Cluj-Napoca, Galaţi, Iaşi şi Timişoara. Aceste viteze, însă, de 150 Mbps şi 300 Mbps nu vor fi atinse niciodată de un utilizator normal, din cauza interferenţelor, limitărilor hardware ale dispozitivelor de pe care se face navigarea sau din cauza calităţii reţelelor.
Acest lucru trebuie ştiut, deoarece anul trecut ANCOM, arbitrul pieţei telecom din România, a primit foarte multe reclamaţii legate de faptul că viteza reală de transfer al datelor este semnificativ mai mică decât viteza maximă promovată de furnizori în ofertele lor. „În ceea ce priveşte viteza de transfer în cazul serviciului de acces la internet, este bine ca utilizatorii să ştie că viteza maximă prevăzută în ofertele furnizorilor de internet, cunoscută şi ca viteza <<best effort>> sau <<până la>>, este doar o viteză maximă teoretică, în atingerea căreia intervin factori precum echipamentele terminale ale utilizatorului final şi calitatea liniei de acces. Prin Decizia nr.1201/2011, ANCOM le-a impus operatorilor ca în contractul încheiat cu utilizatorii finali să includă atât viteza maximă, cât şi viteza minim garantată de transfer al datelor, iar dacă furnizorii nu asigură o viteză minim garantată, trebuie să menţioneze explicit în contract acest lucru”, potrivit unui comunicat al ANCOM.